Ziua în care m-am iubit cu adevărat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și am început doar să fac tot ce pot, cu pasiune și cât mai total. Am pus restul in mâinile Lui Dumnezeu.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Încredere în sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Am schimbat drumul. Mi-am ascultat mai atentă inima.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită, asemănătoare cu a altcuiva, pe care îl credeam mai fericit.
Am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este pentru mine și nu în ciuda mea. Totul contribuie la dezvoltarea mea, deci mi-am asumat responsabilitatea stărilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numeşte … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu scopul de a obține ceea ce îmi doresc, oricât de îndreptățită mă credeam. Mi-am amintit că. dacă ceva nu se întâmplă, înseamnă doar că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți sau că pur și simplu nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … obiceiuri nefaste, persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma inutil energia.
La început, rațiunea mea numea asta egoism. Cu timpul, am descoperit însă că viața mea era mult mai simplă, iar gândurile mai curate. Mă trezeam din nou cu zâmbetul pe buze.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de singurătate și de timpul liber (pe care credeam în trecut că trebuia neapărat să îl umplu) și am renunțat să mai fac planuri mari… Am renunțat să mă mai compar cu alții și
am renunțat la mega-proiectele de viitor, care mai mult îmi încovoiau umerii și îmi ghebosau spatele sub greutatea lor, decât îmi dădeau aripi să zbor.
Astăzi fac ceea ce simt că este bun, ceea ce mi se potrivește, urmărind să dau 100% , însă așa cum simt și în ritmul meu. Caut să mă îmbunătățesc mereu, dar am renunțat la a mă epuiza și la a mă forța să fiu acolo unde nu este și inima mea.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori totuși m-am înșelat.
Am descoperit că nu trebuie să le știu pe toate, că nu am nimic de dovedit, că pot să întâmpin clipa cu curiozitate, cu uimire, cu dorința de a descoperi, de a afla ce simt și ceilalți, cu sete de a învăța.
Așa am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă tot preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc din plin momentul prezent, așa cum este, căci doar acolo se petrece întreaga viață.
Trăiesc din plin clipa, îmbrățișez prezentul, oferind atenție fiecărei secunde a fiecărei zile.
Descopăr că aceasta se numeşte … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că rațiunea mă poate înșela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Și că toate cele descoperite până acum înseamnă …
Să ştii să trăiești cu adevărat.

  • adaptare după un text de Charlie Chaplin🙏

Nu trebuie sa alergăm cu limba scoasă după nimic, nici măcar după iubire, nici măcar după vise, nici măcar după fericire. Nu trebuie să ne temem de momentele de întuneric sau de singuratate… Putem să ne luăm în brațe, să ne oferim timp și încurajare, să ne rugăm și să credem în puterea noastră de a trece peste orice încercare. Să ne amintim că totuși… din haos se nasc stelele.💫💫💫💫💫💫💫 💖

Alina Dospinescu

Când un bărbat și o femeie devin unu – Rumi

cropped-064db-6b9dri867552-02.jpg

Când un bărbat și o femeie devin unu,
acel ”unu” ești Tu.
Și când acel ”unu” este distrus, acolo ești tot Tu.

Unde este acest ”noi” și acest ”eu”?
Împreună cu Preaiubitul.
Tu ai făcut și acest ”noi” și acest ”eu”
ca să joci jocul pețitului cu tine însuți;
toate ale ”tale” și toate ale ”mele” puteau deveni
un singur suflet
și în final aduse în Iubirea cea mare.

 Rumi

Cand un barbat trezit iubeste o femeie…

 

10353559_10152279256708736_3112287702156029958_nCand un barbat trezit spiritual  iubeste, o face cu toata inima lui.

Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet deschisa, ea se poate trezi si revela.

El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.

Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui, se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi.  Este inceputul real al devenirii lui ca barbat.

 

Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea, unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior, este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.

1779948_10204969658817410_1463116417781845140_nIar centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns, devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.

Desfacandu-si aripile, petelalele de floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca naste universuri, daca vrea.

Nu mai este vorba de frumusetea de suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce  danseaza acum libera prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.

Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o,  i-a oferit accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este la el.

Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.

Cine stie, tace.

3768a-astrallove07

Alina Dospinescu