Descopera specificul tau emotional -Testul Arborelui

                                                

Testul Baumsau “testul copacului”, cum este cunoscut de catre publicul larg, a fost inventat de catre psihologul german Charles Koch, in anul 1952 si este folosit si astazi, in lumea intreaga, ca o buna metoda de a analiza individualitatea unei persoane, subliniind specificul sau emotional.
Copacul devine un indice al comportamentului psihologic deoarece in intreaga istorie a umanitatii, acesta este un element important in toate mitologiile. Psihologii si psihiatrii descifreaza un desen din mai multe perspective. Interpretarea desenului unui copac este foarte apropiata de analiza scrisului unei persoane.
Desenul, ca si scrisul, pot arata o sumedenie de informatii despre felul de a fi al unei persoane. Exista nu mai putin de 59 de detalii ale unui desen care ii intereseaza pe psihologi atunci cand privesc desenul unui copac, cum ar fi radacinile, trunchiul, ramurile, coroana, frunzele, nodurile, umbrele, simetria si alte trasaturi arhetipale ale copacului.
Noi va propunem sa folosim „Testul Copacului” doar ca pe o metoda de relaxare si de joaca. In acelasi timp, ca pe o metoda de auto-anailza si de incurajare a reflectiei cu privire la propria persoana.

Ce trebuie sa faci?

Ia o foaie si ceva de scris si deseneaza un copac. Nu sta prea mult pe ganduri. Trebuie sa il desenezi repede, „asa cum iti vine”, incearca sa nu fie ceva prea elaborat.
Dupa ce ai sfarsit desenul, poti afla rezultatele testului.

Trebuie sa urmaresti aceste aspecte ale desenului tau:

1. Radacina
2. Trunchiul
3. Ramurile
4. Frunzele sau fructele


Radacina

Modul cum ai desenat radacina vorbeste despre cat de conectata la realitate esti. Daca nu ai desenat deloc radacina copacului, aceasta poate sa insemne ca treci printr-o perioada de anxietate, de insecuritate.
Mai poate sa insemne ca nu esti deloc o persoana pragmatica si ca te simti mai degraba in sintonie cu latura boema a vietii.
Radacini groase, puternice, indica o personalitate foarte pragmatica, rationala, bine ancorata in realitate, ceea ce nu este neaparat un lucru 100%pozitiv, caci seriozitatea trebuie deturnata din cand in cand si viata privita cu ironie.

Trunchiul

Trunchiul simbolizeaza la modul general, modul tau de a fi. Liniile delicate si umbrele simbolizeaza timiditatea. Daca trunchiul copacului este mic, atunci esti o persoana careia nu ii place sa iasa prea mult in evidenta; daca este gros atunci inseamna ca detii multa forta interioara si iti place sa iesi in evidenta cu mult tupeu si cu zambetul pe buze.
Daca trunchiul copacului tau este frant, inseamna ca esti o persoana foarte sensibila, fragila pe din-interior, care are nevoie de protectie; poate sa indice si ca te afli intr-o perioada destul de dificila si ca ai nevoie de suport psihologic sau de sprijinul familiei si al prietenilor.

Ramurile

Ramurile pe care le-ai desenat simbolizeaza conexiunea ta cu lumea si oamenii din jur. Daca ai desenat ramuri mici sau daca acestea nu exista deloc, aceasta poate sa indice faptul ca iti este dificil sa te exprimi in public, sa te arati si sa comunici cu cei din jur. Ramurile groase indica o personalitate expansiva.
Ramurile ascutite indica o anumita tendinta catre agresivitate. Niste ramuri noduroase simbolizeaza dificultatea de a comunica cu ceilalti. Cand ramurile nu prea apar in desenul tau inseamna ca estei o persoana foarte atenta in privinta oamenilor, ca esti foarte selctiva in privinta celor care pot sau nu sa intre in cercul tau.

Frunzele si/ sau florile

Frunzele si/sau florile indica efortul tau de a atinge culmile succesului. Daca nu le-ai desenat deloc, s-ar putea sa fii o persoana care nu are deloc incredere in fortele proprii.
Frunze sau flori extrem de detaliat desenate, pot trada o tendinta obsesiv-compulsiva. Florile din copac simbolizeaza o persoana optimista.


Alte detalii

Daca ai desenat si fructele, atunci inseamna ca esti o persoana care are incredere foarte mare in ea insasi. Daca ai desenat un pom de Craciun, aceasta poate sa indice dorul de copilarie. Gaurile din trunchi pot sa indice incapacitatea de a te auto-controla.

Secretele Puterii Feminine – partea a III-a


Cand am vazut videoclipul “Roar” al lui Katy Perry am zis da, iata ceva inspirator. Poate ca videoclipul se vrea a fi doar o poveste draguta, dar adevaraul este ca puterea femeii vine intr-adevar din comuniunea cu Natura si din imbratisarea vietii in toate formele ei. Femeia este sau daca vreti ar trebui sa fie, o Regina a elementelor naturii, stapanindu-le si totodata iubindu-le si ocrotindu-le. Femeia este viata si cand ea se simte unita cu ceea ce este viu, insasi forta vietii incepe sa curga prin ea, umpland-o de energie, de inspiratie si de resurse mereu proaspete.


Este amuzant, dar si trist ca in vremurile noastre femeia este tot mai mult cam asemenea lui Katie Perry la inceputul videoclipului: speriata. Supusa, in ciuda “emanciparii” ei, modelor de tot felul, unei societati ce nu respecta decat artificialul  si puterii masculine, ori mai specific parerii vreunui barbat mai mult sau mai putin orgolios pe care vrea sa il impresioneze sau sa il intreaca, cu pretul renuntarii la adevarul ei, pentru a se conforma unor adevaruri exterioare, false. Ea se apara mai tot timpul de cate ceva: de boli, de elemente necunoscute si amenintatoare, de competitie, de rivali sau mai ales rivale, simtind ca a aterizat fortat intr-o lume ce este pentru ea ca o jungla neprietenoasa in care aproape totul ii este strain. 

Si totusi…nimic nu ii este femeii strain.

Femeia este viata si de aceea a avea grija de ceea ce este viu este natura ei. De la suflet la copii si barbati, de la plantele din ghivece sau din gradina la vietuitoarele de tot felul, de la apele izvoarelor pana la seva muntilor si apadurilor, totul face parte din ea, chiar si cand ea nu este inca deplin constienta de asta. Cu cat femeia iubeste mai mult aspecte diverse ale vietii si cu cat hraneste mai mult ceea ce este in jurul ei prin iubirea si duiosia din inima ei, cu atat forta ei creste. Este ca si cum tot ceea ce este hranit de ea se regaseste apoi in ea insasi si ii da viata. 

In mitologia indiana exista o legenda foarte frumoasa si graitoare in acest sens: Se spune ca unul dintre copiii lui Shakti (zeita ce personifica energia feminina si care este considerata chiar mama intregului univers) se juca intr-o zi cu o pisicuta si nefiind atent, a chinuit acea pisicuta. Cand s-a intors acasa la mama lui, a fost uimit sa o descopere pe Shakti plina de vanatai. A alergat la ea intreband “Mama, cine a facut una ca asata?”, iar ea, plina de blandete, i-a raspuns: “Tu, dragul meu copil. Trebuie sa stii ca oricand ceva din acest Univers este ranit si sufera, eu sufar”.


Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţiarată-le 
 compasiunea taDacă vrei ca tu  fii fericitaratăţi ţie compasiune.” ~Dalai Lama

Daca femeile ar constientiza importanta pe care o au in echilibrul acestui Univers si-ar da seama totodata de forta lor interioara imensa. Sunt convinsa ca femeile (si sunt din ce in ce mai multe) care aleg sa fie in armonie hranindu-se natural, iubind  si invatand sa fie in armonie cu oamenii din jurul lor, ocrotind natura si bucurandu-se de ceea ce ea ne ofera din plenitudinea ei de frumusete si resurse, deschizandu-si inima si invatand sa isi asculte trupul, care are el insusi o intelepciune tainica, celulara si exprimand tot mai mult astfel natura lor autentica, vocea sufletului lor in unicitatea ei, nemailasandu-se astfel influentate de tot felul de modele false, vor crea impreuna o forta imensa, ce va schimba fata acestei planete. 

Exista o forta imensa in noi, o forta ce nu are nimic de a face cu puterea bruta, violenta, ci doar cu puterea inimii si a unitatii, cu expresia sufletului si cu gratia. Este o forta naturala, pura si plina, asa cum spuneam, de armonie. Hranitoare si inspiratoare, ea este o forta ce aduna in ea rabdarea muntilor si stralucirea soarelui, farmecul stelelor si puritatea boabelor de roua, forta neimblanzita a padurilor virgine si albul pur al zapezilor, unduirea senzuala a apelor si pasiunea focului, abundenta pamantului gras, hranitor si libertatea pasarilor, demnitatea copacilor inalti, jucausenia fluturilor si umorul spumos al vietii. 

Cel mai usor incepem sa ne descoperim aceasta forta, o putere imensa de regenerare, iubind natura. Petrecand timp in sanul ei, intre flori si arbori, pe munti si in mare, dar si cultivand pamantul, ingrijind florile din glastra, avand grija de animalele din casa, dar si de cele chinuite, de pe strazi. Crescand copiii cu iubire, ingrijind bataranii si bolnavii, dar si sarbatorind viata, schimbarea anotimpurilor, facand dragoste si nu sex, dansand si exprimand iubirea din inima nu cu picatura, asa cum ne spune mintea, din teama de a pierde ceva, ci in torente si neconditionat, asa cum stie sufletul. Ascultand vocea intuitiei, luandu-ne timp sa ne rugam, sa ne bucuram, sa ajutam, invatand cu adevarat sa primim si invatand din nou sa fim frumoase in mod natural. Adica sa ne odihnim, sa ne regeneram, sa ne hranim cu ceea ce ne ajuta, sa traim cu pasiune.

Despre toate acestea si importanta fiecareia dintre aceste practici in parte, vom vorbi mai pe larg in urmatoarele articole, dar cel mai important aspect pentru trezirea puterii feminine, cu care as dori sa ramaneti citind acest articol si la care va indemn sa meditati, este COMPASIUNEA. Compasiunea este acea calitate divină care ne ajută să-i înţelegem pe alţii şi să le împărtăşim trăirile ca şi când ar fi ale noastre. Dar, in acelasi timp, compasiunea inseamna sa ne intelegem si sa ne ingrijim pe noi asa cum ar face-o cineva care ne iubeste cu adevarat. Ea ne conduce la iertare, la intelegere si al iubire activa, manifestata concret, in fapte care conteaza, care fac o diferenta. Ne face sa simtim astfel pacea si unitatea si tocmai  in unitate se afla puterea extraordinara a femeii. 

Dar sa nu credeti ca daca spun ca femeia inseamna iubire, compasiune si unitate inseamna ca ea este slaba, vulnerabila, lipsita de individualitate si de aparare in fata celor pe care ea ii hraneste din prea plinul inimii ei, pana cand se secatuieste. Exact contrariul este adevarat. Cea care invata compasiunea devine inteleapta si puternica si incepe sa fie hranita si sustinuta de Tot. 

Femeia care are compasiune descopera in ea insasi o intelepciune si o forta ce o face teribil de fascinanta si o adevarata regina. De aceea am si ales acest videoclip, care poarta titlul “Roar” (adica “Ragetul tigrului”). Cand femeia invata sa isi manifeste natura proprie, energia feminina, ea isi gaseste vocea, vocea interioara, autentica. Forta neimblanzita, adica nedomesticita, acel foc interior ce o face sa fie cu adevarat ea insasi.

Fara a mai renunta la forta ei, la adevarul ei in speranta ca va fi acceptata, fara a isi insusi reguli si comportamente care nu o reprezinta, fara a isi nesocoti nici trupul, nici inima de dragul nicicui. 
Si desi femeia nu stie inca, vocea ei adevarata are o putere infinita de a fascina. 
Totul se pleaca in  fata femeii care stie cine este ea: compasiune, forta, unitate, iubire.

ROAR.


Cu drag,
Alina Dospinescu




                                                                          

Iubeste-ti-ti corpul! – Marturisirea unei femei


Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie… si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica – 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru – ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.


And now… cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul! 
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema). 

Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it! 
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele – magnific. Am un corp minunat!

Autoare: Corina Bacalu
Sursa: Simplicity of life

Ce fel de suflet se ascunde dincolo de mastile femeilor?


Gene false. Pentru ochi ce nu mai ştiu privi dincolo de aparenţe. 

Lentile de contact. Pentru a ne ascunde lacrimi de dor. Dor de copilul pierdut din noi ce nu-şi mai gaseste locul într-o lume ce l-a pus de prea multe ori la colţ. Pe nedrept. 


Silicon. Pentru buze ce nu mai ştiu să se lase iubite pentru ce rostesc. Sau pentru ce tac. Sau, pur şi simplu pentru că sunt.
Silicon. Pentru sâni ce, din iubire, nu doresc decât să satisfacă în sfarşit poftele celor ce au trecut de prea multe ori grăbiţi cu picioarele peste inima noastră, în goana lor nebună după un geamăt scurt, fugar de satisfacţie. Prea scurt. Prea fugar. Silicon. Mult silicon. Poate că în sfârşit oamenii ăştia grabiţi şi indiferenţi ne vor vedea. Ne vor iubi. Vor asculta în sfârşit povestea sufletului nostru. Povestea aia pe care tot încercăm să o spunem de atâta timp, dar cine are răbdare să asculte povestea unui trup ce nu e desprins din revistă?
Silicon! Acum poate vor asculta…


Unghii false. Lungi. Impecabile. Pictate. Ce vând iluzii de mângâieri nemaivăzute.


Machiaj. Mult machiaj. Să ascunda bine, bine de tot, sub masca zilei sau a momentului, fragilităţi pe care nu ne permitem să le arătăm lumii. Defecte pe care nu îndrăznim să ni le asumăm. Timidităţi ce ne-ar strivi dacă ne-ar fi descoperite. 


Bronz. Şuviţe lungi de păr strecurate abil printre şuviţele noastre, ca în povestile cu zâne din copilărie. 


Ce bine că putem fi în sfârsit varianta noastră cea mai frumoasă… Ce bine că putem crea din noi o altă fiinţă… Ce bine că putem vedea în sfârsit în oglindă pe altcineva, frumos, mult mai frumos, decât cine suntem… 
Dar oare cine suntem? Şi ce mai înseamnă oare frumos? Şi oare ce era frumos ieri va fi frumos şi mâine? Şi oare ce e frumos într-un club, noaptea, va fi frumos şi peste ani de zile, când mâinile noastre vor legăna prunci şi le vor ţese viitorul din cuvinte, rugi şi exemplu? 

Şi oare de ce plângem atunci când, după ce ne-au căzut toate măştile, auzim paşi îndepărtându-se grăbiţi de noi… Dezamăgiţi. De iluzia pe care am vândut-o. Sau pe care am oferit-o gratuit. Sperând la iubirea şi preţuirea şi fericirea ce durează o veşnicie. Fără să ne gândim că nici o iluzie nu durează o veşnicie… şi că niciodată veşnicia nu a fost clădită pe vreo iluzie. Fără să ne gândim că avem o şansă la veşnicie de-abia atunci când, deşi ne-am dat toate măştile jos, auzim încă paşi ce se apropie de noi… cu şi mai multă iubire parcă… Fără să ne gândim că de-abia de atunci, de-abia de acolo poţi începe să construieşti cu adevărat…

Într-o lume în care uneori pare că Audrey Hepburn ar trece neobservată într-un club de noapte, în timp ce Barbara Streisand nu ar avea nici o şansă fără o operaţie estetică, pare a fi din ce în ce mai mult un act de curaj să nu te laşi dusă de valul înfrumuseţărilor artificiale, ci să rămâi tu. Aceeaşi când luminile se sting. Aceeaşi când toate măştile din jur cad. Sau poate mai frumoasă. Căci sufletul tău a învăţat între timp să umple cu lumină şi cu iubire tot ce părea imperfect. Poate că tocmai de-asta a lăsat Dumnezeu acea imperfecţiune acolo unde a lăsat-o… Dându-ne în schimb mai mult din ceea ce era menit să o acopere, să ne înfrumuseţeze… 

Dar ce păcat că într-o lume aşa grăbită nu ne oprim să ne uitam cu atenţie în noi, după darurile ce sunt întotdeauna ascunse în spatele micilor noastre imperfecţiuni… Ce păcat că atât de mulţi dintre noi aleg în grabă o mască oarecare, când fiecare şi-ar putea picta originalul în culori de zâmbet, farmec, cântec, vers, daruri şi suflet cum nu mai există un altul pe pământ… Nici în cer…Nu, nici în cer… Acolo unde chiar că toate măştile cad…

autoare: Alexandra Svet

Modalitati practice de trezire a puterii feminine -Curs ONLINE


Imagineaza-ti o lume in care traiesti exprimand zi de zi prin toata fiinta ta -trup, minte, suflet- inteligenta inimii tale si puterea fascinanta a feminitatii tale, emanand prin toti porii frumusetea ta, iubirea ta, pasiunea si gratia asa cum sunt prezente numai in tine. Intuiesti cat de fericita te-ai simti si cat de completa? Puternica, dar si relaxata, vie, luminand lumea cu prezenta ta plina de echilibru, de stralucire. Onorandu-ti inima si lasand-o sa te ghideze spre adevarata implinire. Toate avem nevoie sa reinvatam sa comunicam cu inteligenta superioara a Inimii.

Cand trezesti energia ta feminina esti cu adevarat deschisa in fata vietii, cu simturile treze si inima deschisa si traiesti o viata miraculoasa, caci esti o manifestare a frumusetii, iubirii si puterii de atractie a miracolelor. Bucuria pur si simplu iti inunda viata:

  • -Te iubesti mai mult, te simti profund implinita din interior, iar forta ta de atractie creste odata cu increderea in sine, ca o expresie a comuniunii cu adevarul inimii tale

  • -Relatia cu barbatul iubit se clarifica si se armonizeaza si in viata ta este din nou loc pentru iubire si pasiune

  • -Creezi relatii de prietenie trainice, profunde, de suflet bazate pe admiratie sincera si sustinere reciproca, dar si pe multa bucurie. 

  • -Chiar si relatiile profesionale devin mult mai usoare. Nu este aceasta o mare usurare, nu-i asa ca mai multa bucurie si usurinta ti-ar aduce relaxarea de care ai nevoie atat de mult ? 

  • -Descoperi ca ai puterea de a atrage si a primi ca pe un dar divin implinirea dorintele tale binefacatoare, prin puterea creatoare a feminitatii. Devii cu adevarat o femeie de succes, care stie sa isi urmeze inima.

Prin aceste Curs online pentru Femei vei primi o perspectiva noua si o noua modalitate de a trai viata – stralucind si luminand din interior – ceea ce iti va aduce mai multa incredere in sine, mai multa iubire de sine, implinire si te vei simti o forta feminina unica prin modul tau specific de a fi, prin conectarea profunda la inima ta, incat oamenii vor fi pur si simplu uimiti si atinsi cu adevarat de prezenta ta. 


  • Curs de feminitate online250 lei (5 intalniri saptamanale /2h)


Se ofera modalitati practice, personalizate, de conectare la energia feminina si de trezire a feminitatii, tinand cont de unicitatea ta, de specificul vietii tale si de dorintele binefacatoare ce iti anima inima.Cursul se desfasoara saptamanal, pe module de 5 intalniri. Fiecare intalnire dureaza 2 ore
Taxa se achita prin virament bancar, pentru luna in curs, inainte de prima sedinta.

 
Sedintele  realizeaza online, cu camera web, deci poti participa din orice oras te afli!!! 

Pentru inscrieri si detalii va rugam sa folositi Formularul de Contact.

 Alina Dospinescu
 

   Psiholog
   Heart Intelligence Life Coach
   Specialist Evolutie personala si
   spirituala in Academia Femeilor


Indemn pentru femei – partea I

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 
Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. Voi lasa ca randurile ce urmeaza sa ne dea increderea si curajul de a ne asuma ceea ce suntem:

“Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (asa numitul  “yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.


Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.


Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.


Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.
Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care “au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.


Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !
Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:
“Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)
~va urma~
Alina Dospinescu

Cum te vindeci de complexele sexuale legate de imaginea de sine

Traim intr-o societate care ne bombardeaza zilnic cu modele de perfectiune fictive. Revistele sunt pline de femei sau barbati perfecti sau care cel putin asa par, societatea ne arata cu degetul daca nu suntem intr-un anume fel iar in familie crestem cu credinte care ne transmit inconstient ca daca facem anumite lucruri sau suntem intr-un anume fel, suntem gresiti. Iar noua nu ne ramane decat sa ne dorim sa atingem perfectiunea si sa dezvoltam frustrari si complexe in comparatie cu aceste modele perfecte.

Complexele apar in urma unui conflict intre natura noastra, intre ceea ce suntem noi si o regula impusa din exterior. Unele sunt evidente, cum ar fi obsesia pt greutate in cazul femeilor si cat mai multi muschi in cazul barbatilor iar unele sunt mai putin evidente, pentru ca se afla sub asternuturi, atat la propiu cat si la figurat. Ele au radacini adanci in inconstent iar pentru a le depasi trebuie mai intai sa le aducem la suprafata. 


Femei vs barbati

 

In timp ce femeile simt nevoia de protectie si de siguranta si dezvolta complexe vizavi de asta, barbatii au complexe in ceea ce priveste puterea. Suntem diferiti si suntem programati genetic intr-un anume mod, iar din vremea cand oamenii traiau in pesteri pana acum nu s-a schimbat mare lucru, doar a luat alta forma. Complexele de sub asternuturi tin in mare parte de teama ca nu suntem suficienti de buni si eligibili pentru un anume statut.

Am asistat la discutii offline si am vazut online articole intregi despre cum sa ai o viata sexuala de poveste, condimentata si incitanta. In realitate insa, oricate sfaturi am urma ca sa ne imbunatatim viata sexuala, este in zadar, daca nu ne eliberam de sub povara complexelor provocate de modelele perfecte ce ni se servesc dimineata la pranz si seara, a celor ce provin din familie si a celor ce provin din teama ca nu vom face fata cerintelor impuse de societate.

Multe din complexele sexuale sunt oglinda felului in care parintii se comporta, unul fata de celalat si amandoi fata de copil. Cea mai puternica metoda de invatare, mai ales la copii, este exemplul. Copilul ori va imita modelul, ori il va respinge. Cel mai apropiat model este cel parental, de aceea, daca parintii sunt foarte complexati de sexualitatea lor, copilul or va face acelasi lucru, ori va adopta cealalta extrema, aceea de a fi foarte libertin.

„nu te mai imbraca cu fuste scurte ca arati ca o femeie usoara“„nu sta pana tarziu noaptea, caci noaptea ies doar depravatele“
„nu plange ca esti baiat mare“
„esti numai piele si os“
„arati ca o balena“




Reprosurile, comparatiile, pudicitatea pot creea complexe. Rari sunt parintii care sa nu isi compare copilul cu alti copii: mai ordonati, mai buni la invatatura, mai cuminti, mai destepti. Ce anume ar putea sa-l faca pe acest copil ajuns la maturitate sa creada ca o partenera de viata il va privi altfel decat l-au privit parintii sai, care ar trebui sa il iubeasca neconditionat?

Eternul complex al femeilor in pat este ca nu arata suficient de bine: ca li se vede celulita, colaceii sau ca nu au un corp suficient de tonifiat. Apelam de la creme minune si diete fulger pana la bisturiu ca sa ne indreptam imaginea de sine, poate poate ne-om iubi mai mult sau poate poate vom gasi pe cineva care sa ne iubeasca cum am vrea noi.
Ni se transmite permanent mesjul ca trebuie sa fim perfecti pentru a fi acceptati si iubiti de catre ceilalti. Ni se ofera etaloane si modele. Succesul social se masoara in kilograme si in masa musculara. Luam aceste modele de bune si asa ajung 5 kg in plus sa duca la depresie, frustrare si ura de sine.

Un alt complex al femeilor este acela ca vor fi folosite. Ne dorim certificate de garantie dinaintea primei nopti de dragoste, daca se poate. Ne proiectam asteptarile pe cel de langa noi. Abia cunoastem un barbat si deja credem ca suntem intr-o relatie. Atat de mare este teama de a ramane singure.

Pe barbati societatea ii invata ca trebuie sa fie niste duri, adevarati macho, ca trebuie sa fie virili si ca sensibilitatea este semn de slabiciune. Asa apare complexul machoului sau cel al baiatului dur, care isi pune aceasta masca pentru a nu fi ranit sau pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu amicii lui. Cu cat mai multe femei au in pat, cu atat mai buni sunt considerati si cu atat sunt mai admirati de cei din jur.

Barbatul nu este scutit nici el de complexe: teama ca nu e destul de bun la pat, ca nu are suficienta experienta, ca durata nu este suficienta sau fabulosul complex legat de marime sunt doar cateva din complexele de inferioritate ce le au barbatii.



Cum sa ne vindecam de complexe

Felul in care te vezi joaca un mare rol in complexele sexuale, pentru ca, multe din ele, fac parte din grupa complexelor de inferioritate, ce provin dintr-o imagine de sine deteriorata.

Atat femeile cat si barbatii duc o lupta continua cu complexele: cumparam produse si servicii care ne promit ca ne vor face mai buni, mai frumosi, mai potenti – adica ne promit ca datorita tuturor acestor calitati vom fi mai IUBITI.

Pentru ca in fond, asta cautam, sa fim acceptati si iubiti asa cum suntem. Si pentru ca nu ne consideram suficient de bun, recurgem la artificii, iar cand artificiile nu merg, dezvoltam frustrari si complexe.

De aceea, vindecarea de orice complex, incepe cu tine. Nu exista nici o pastila magica sau vreo solutie minune care sa iti dea incredere in tine si sa te faca sa te privesti altfel decat o faci.

Acceptarea de sine presupune munca din partea ta. Daca tu iti urasti corpul, cum ai vrea ca altcineva sa il iubeasca?


3 pasi spre o imagine de sine mai buna

1. Realizeaza ca perfectiunea nu exista
Perfectiunea este obiect de muzeu si cine vrea sa o atinga va sfarsi dezamagit. Nimeni si nimic nu este perfect in lume. Insa suntem frumosi tocmai prin imprefectiunile noastre. Acesta este cel mai minunat lucru. Si putem sa ne facem iubiti pentru acele imperfectiuni.
Angelina Jolie, una din cele mai frumoase femei, se ura pentru ca avea buzele mari si toata lumea radea de ea. Iti vine sa crezi?
Ne putem transforma imprefectiunile in atuuri, daca ne schimbam perspectiva de a le privi.

2. Accepta-te asa cum esti – exercitiul oglinzii
Iti recomand un exercitiu extrem de eficient care iti poate imbunatati imaginea de sine daca il practici cu regularitate.
Timp de 10 minute, in fiecare zi, priveste in oglinda partile corpului tau care nu iti plac. Nu iti place grasimea de pe abdomen? Priveste-o timp de 10 minute pe zi. Iti vine sa spargi oglinda? Inseamna ca mai ai de muncit. O zi, doua, trei, cat va fi nevoie sa te uiti la tine zambind.

3. Bucura-te ACUM
Traim in iluzia ca viata noastra nu se intampla aici si acum. Ca viata noastra va incepe atunci cand vom slabi cele 5 kg, cand vom gasi un partener potrivit, cand vom avea o casa, o masina sau orice altceva. Si in timp ce noi ne proiectam in viitor si ignoram prezentul, viata noastra se intampla. Aici si acum.
Toate complexele si toata suferinta pe care o simtim din cauza lor se cauzeaza faptului ca traim ori in trecut ori in viitor, dar niciodata in prezent.

„Ce se va intampla daca nu ma va place?”„Fostul meu partener mi-a spus ca sunt grasa”„Fosta mea partenera nu era suficient de satisfacuta”

Toate aceste ganduri te saboteaza. Ca sa scapi de ele trebuie sa incetezi sa identifici prezentul cu trecutul sau cu viitorul. Sa traiesti momentul prezent, care este tot ceea ce ai in realitate.

Autoare: Alexandra David

Sursa: mayhem.ro

Bucură-te de frumusețea feminității tale

Ce este feminitatea?

Feminitatea este o stare pe care o are fiecare femeie, manifestată în diferite nuanțe și intensități. Unele femei sunt mai conștiente de feminitatea lor, altele nu. Cu cât suntem mai conștiente de feminitatea noastră, aceasta va fi mai ușor perceptibilă și de către ceilalți.

Am întrebat mai multe persoane (atât femei cât și bărbați) ce înseamnă pentru ele feminitatea. Iată ce au răspuns:
– ”acel CEVA pe care îl emană o femeie”
– ”acea sclipire pe care o are fiecare femeie”
– ”naturaleţe, eleganță, farmec…”
– ”naturalețea și gingășia personală a fiecăreia dintre noi”
– ”o caracteristică atribuită identităţii femeii, având ca elemente componente supunerea, blândeţea, răbdarea, bunătatea, sensibilitatea, deschiderea faţă de cei din jur etc.”
– ”ceva ce are legătură cu misterul pe care îl poate crea o femeie în jurul ei, cu creativitatea şi seducţia”
– ”suma tuturor calităților feminine care sunt trezite într-o femeie. Cu cât are mai multe astfel de calități trezite și are încredere în ea este mai feminină.”
– ”stil, eleganță”
– ”mister”
– ”o continuă surpriză”
– ”ceva plin de farmec și senzualitate”
– ”ceva ce uneori îți tăie răsuflarea”
– ”ceva magic și fascinant ce a inspirat de-a lungul timpului mulți artiști”
– ”ceva din care ai mereu de descoperit”
– ”ceva ce seamănă cu electricitatea: nu se vede dar îi simți întotdeauna efectele”
– ”blândețe, sensibilitate”
– ”spontaneitate, naturalețe, gingășie și un zâmbet fermecător”

În dicţionarul explicativ al limbii române feminitatea e definită ca ansamblul trăsăturilor care constituie specificul caracterului feminin. Putem să descoperim feminitatea prin prisma calităților care o compun, acea multitudine de virtuți feminine care atunci când sunt trezite în număr cât mai mare într-o femeie îi conferă acesteia un farmec deosebit.

Incursiune în lumea complexă și minunată a feminității
 
Adeseori când întrebăm pe cineva cum este o femeie foarte feminină ne sunt enumerate anumite calități care sugerează feminitate. Ansamblul tuturor trăsăturilor și calităților ei feminine constituie feminitatea ei. Fiecare femeie are trezite în ființa ei anumite calități minunate care îi conferă foarte mult farmec și frumusețe. Unele dintre noi suntem mai romantice, altele mai jucăușe, altele mai îndrăznețe, mai curioase, mai senzuale, mai pasionale, mai compasive, mai materne, mai voluptoase…

Multe femei sunt nemulțumite de ele însele și se uită la alte femei zicând că ar vrea să fie ca ele. Dar aceasta se petrece pentru că în primul rând nu sunt conștiente de ceea ce le este lor specific ca femei, pentru că nu se bucură de propria feminitate.
Este foarte important să fim conștiente că fiecare dintre noi are un farmec specific și că fiecare dintre noi dacă dorește să fie mai mult decât este în acest moment și să-și amplifice feminitatea POATE să facă aceasta.


Dacă ar fi să facem o călătorie în lumea feminității, ce am descoperi?

Am descoperi o mulțime de calități, fiecare fascinantă și încântătoare în felul ei: naturalețe, putere de a iubi, dăruire, mister, senzualitate, jucăușenie, puritate, rafinament, compasiune, sensibilitate, pasionalitate, voluptate, înțelepciune, intuiţie, fascinație, putere de a ierta, curiozitate, spirit de aventură, dorință de cunoaștere, simțul umorului, optimism, frumusețe, candoare, profunzime, capacitatea de a aprecia frumosul, capacitatea de a asculta nevoile celorlalți și de a-i ajuta, gingășie, blândețe, răbdare, creativitate, spontaneitate, forță interioară (adeseori misterioasă și copleșitoare), putere de sacrificiu, inteligență, delicatețe, romantism și multe altele.

Bucură-te de feminitatea ta!

Dacă până acum nu ai realizat ce femeie minunată ești, poți să o faci acum, trebuie doar să privești cu atenție la tine. Îi poți ruga și pe cei dragi să te ajute. Fă o listă cu calitățile tale și roagă și câteva ființe apropiate care știi că sunt sincere cu tine să îți spună ce apreciază la tine. S-ar putea să ai surprize minunate și să afli că ceilalți te văd ca fiind o femeie frumoasă și plină de calități. Privește acest exercițiu ca pe o călătorie în lumea feminității tale și bucură-te de frumusețea ta.
Autoare: Adina Gheorghe

INTELIGENTA INIMII – Exercitiu pentru momente de suparare sau tristete

Astazi sunt obosita. Obosita pana in adanc, sfredelitor, dureros. Sunt obosita de tot ce inca nu reusesc sa inteleg – si poate nici nu trebuie inteles?- obosita de framantari, de intrebari, de neincredere, de teama. Sunt intr-o stare de lupta. Si am obosit.

Astazi simt ca ma indoiesc de dreptul meu la fericire, de faptul ca voi primi intotdeauna exact ceea ce am cel mai mult nevoie, de faptul ca sunt in siguranta si ca sunt iubita.
Astazi e greu. E greu de multe zile, de zile si nopti de incordare si neincredere…dar azi sunt obosita de toate capcanele mintii in care, incep sa intuiesc, m-am prins incercand sa ma lupt cu ceea ce nu inteleg.

Ce face o femeie ce imbratiseaza Arta Feminitatii atunci cand crede ca e la capatul puterilor?

Gaseste puteri noi. Renunta la puterea ei personala, egotica si se abandoneaza unei Puteri mai mari, de dincolo de ea. Inchide ochii, deschide inima si cade in genunchi. Regaseste astfel contactul cu Pamantul Mama, cu Tatal Cer. Si se roaga sa poata avea incredere, sa poata avea speranta, sa traiasca totul cu credinta.

In valuri de lacrimi sau in vartej de ganduri, in razvratire navalnica sau in renuntare, se roaga sa aiba lacrimi adevarate si nu izvorate din mandrie, sa aiba ganduri inspiratoare si nu ganduri ce separa si inchid portile inimii, se roaga ca razvratirea ei sa  fie dreapta manie si forta de transformare si nu orgoliu habotnic, se roaga ca renuntarea ei sa fie detasare de rezultate planuite si de binele pe care l-a facut si nu pesimism si cedare in fata tentatiei de a nu mai pune inima.

O femeie in contact cu energia feminina stie, simte, ca in toate, chiar si in suferinta, inima e cel mai bun ghid. Si o pastreaza deschisa, deschisa spre iubire, spre intelegere, spre iertare, spre inspiratie, spre transformare si invatare si crestere launtrica. Nu se lasa ferecata niciodata in turnul de fildes al vanitatii -“eu am facut totul, eu merit totul”, isi pastreaza simplitatea si modestia si are incredere in ceea ce a descoperit deja demult, ca Dumnezeu are grija sa ne dea intotdeauna ceea ce meritam…si ca El stie mai bine.

Cand femeia ramane in contact cu sentimentele ei, cu ceea ce se misca in ea, urmarind ca un martor goana gandurilor si jocul emotiilor, stiind ca niciunele nu sunt adevaruri absolute, ci interpretari si semne si jaloane pe drumul catre inima ei, reuseste sa se conecteze treptat la Inteligenta Inimii.
Pornind de la ceea ce traieste in prezent, cautand adevarul din spatele conditionarilor si obisnuintelor mentale, folosind ca pe un ac indicator intensitatea trairilor si devenind astfel din ce in ce mai autentica, ea descopera ca pana si suferinta este un ghid. Si simtind intens ceea ce isi doreste sa simta  si sa traiasca in locul a ceea ce to nelinisteste acum, descopera si constientizeaza ce vrea ea cu adevarat. De ce anume are nevoie. Si mai ales, se regaseste pe sine, pentru ca incordarea dispare si ea poate sa curga din nou, libera si flexibila, la unison cu neasteptatul curs al Vietii.

Acesta este exercitiul pe care il practic, atunci cand vreau sa imi gasesc calea cu inima. Exercitiul meu de constientizare. Un exercitiu din Inteligenta Inimii care imi face imens de bine atunci cand sunt trista, suparata, iritata, disperata chiar (se mai intampla uneori, desi nu pentru foarte mult timp:)). Ma ajuta si cand vreau sa iau o decizie importanta, ma ajuta ori de cate ori ma pierd in speculatii mentale sau temeri, sa ma centrez, sa imi recapat echilibrul, sa traiesc din inima. Si sa ma conectez la Bucurie, la Implinire, la Inima. Ma duce drept la tinta, conectandu-ma ca o sageata maiestrit trimisa la Adevarul Inimii mele si astfel la Fericirea care este dreptul meu divin.

                                        –  Inteligenta Inimii – 

                     EXERCITIU DE CONSTIENTIZARE

Este simplu. Dupa ce m-am rugat ca Dumnezeu sa ma ghideze, imi pun interior aceste 4 intrebari:

– CE OBSERV CA SIMT ACUM IN TRPUL MEU, IN ENERGIA MEA, IN EMOTIILE MELE SI CARE SUNT GANDURILE CARE APAR IN MINTEA MEA CAND OBSERV CEEA CE SIMT CHIAR ACUM?

– AVAND IN VEDEREA CEEA CE OBSERV CA SIMT ACUM IN MINE, CE IMI DORESC SA SIMT?  M-AS SIMTI MAI BINE DACA IN LOC DE CE SIMT ACUM AS SIMTI…….

– CE MA OPRESTE, CE MA RETINE INCA SA MA SIMT MAI BINE? ESTE REAL?

– CE AM NEVOIE PENTRU A PUTEA SIMTI CEEA CE VREAU SA SIMT IN LOCUL A CEEA CE SIMT ACUM?CE AM NEVOIE SA FAC, SA PRIMESC, SA EXPRIM,SA CER PENTRU A MA SIMTI IN SIGURANTA SI A ACCESA CEEA CE M-AR FACE SA MA SIMT MAI BINE?

Spre exemplu:

Ce simt acum, ce observ ca se intampla in mine?
“Ma simt obosita, trista, imi simt energia oprita in spatele unui zid de care nu pot trece, imi vine sa plang, parca nu mai pot sa tin totul in mine.”
Care sunt gandurile care apar cand observi asta?
“Gandesc ca sunt tinuta sub capac, este enervant ca nu ma pot manifesta si e frustrant, cred ca o sa explodez si ca asta o sa aduca doar si mai multa suferinta, pentru ca daca ma supar si imi manifest supararea se supara si el si e un cerc vicios. Nu imi pot manifesta sentimentele, supararea,energia, trebuie sa stau sub capac fiindca el se supara.”
“Este adevarat? Energia ta este sub capac din cauza lui? El face asta? Sau tu o tii sub capac pentru ca iti este teama?”
“Da, eu o tin sub capac, dar este din cauza lui…”
“El este responsabil? Este o alta fiinta umana responsabila pentru ceea ce se intampla cu energia ta?”
“Off..cred ca nu. Nu, eu sunt. Eu sunt responsabila pentru energia mea, pentru sentimentele mele, pentru viata mea. Eu aleg ce sa fac cu ele”
“MMM..Asta suna adevarat. Si te simt deja mai centrata cand recunosti asta. Ca si cum iti iei inapoi puterea pe care ai cedat-o lui cand l-ai facut responsabil de starea ta, de fericirea ta. Si vad o sclipire in ochii tai acum, cum te simti,mai esti obosita?”
“Nu, in acest moment nu ma simt obosita. Ma simt furioasa, ma simt hotarata, simt un foc in fiinta mea care arde si ma mobilizeaza sa fac ceva, sa nu mai stau asa plansa si reprimandu-ma. Vreau sa spun ceea ce gandesc, vreau sa imi asum ceea ce simt, pentru ca asa m-as simti mai bine. Banuiesc ca atunci cand realizam ca nimeni nu ne poate influenta si ca noi suntem cei care alegem – fie ca alegem manati de teama, fie ca alegem manati de iubire – ne asumam responsabilitatea. Si cand ne asumam responsabilitatea ne recapatam Puterea. Ne luam inapoi puterea pe care o predasem in mainile altcuiva, pentru ca il facusem responsabil pentru noi.”
Exista ceva ce te retine sa te exprimi asa cum vrei, asa cum simti?
“Da, exista teama de consecinte. Inca imi este teama ca el se va supara. Dar simt ca e bine sa urmez ceea ce simt eu si nu ceea ce cred ca ar simti si ar face el. Vreau sa imi respect propriile sentimente. Interesant, toata perioada aceasta mi-am spus ca el nu ma respecta si am suferit mult din cauza asta. Descopar acum ca eu nu m-am respectat, pentru ca nu am respectat acea parte din mine care simtea diferit decat el si am inabusit-o, i-am luat dreptul de a se exprima. Eu m-am tinut sub capac, din teama, eu nu mi-am dat dreptul sa simt, nu am crezut in ceea ce simt, am vrut ca el sa imi arate ca respecta sentimentele mele cand eu insami nu le respectam, pentru ca le luam chiar dreptul sa existe.”
De ce anume ai avea nevoie ca sa exprimi in sfarsit ceea ce simti in prezenta lui, chiar daca iti este teama ca el se va supara?”
“Am nevoie sa gasesc un echilibru, sa nu fiu acuzatoare, sa ma centrez in iubire si sa exprim de acolo ceea ce simt. Dar in acelasi timp sa fiu foarte ferma si foarte clara in legatura cu ceea ce simt si sa spun tot adevarul”.
“Suna bine. Si ma simt mai bine. Cred ca pot sa fac asta. Si e extraordinar ca mi-am dat seama ca eu insami nu ma respect cand ascund ceea ce simt doar pentru ca imi este teama de reactia celuilalt. Eu sunt eu si a ma iubi pe mine insami inseamna sa imbratisez ceea ce simt. Sa cred in mine cu alte cuvinte. Daca nu eu, atunci cine?:) Si e extraordinar sa realizez ca ma pot exprima cu si din iubire. Iar daca si atunci cand exprim cu iubire o nelamurire sau chiar frustrare pe care o am sunt intampinata cu raceala si suparare, inseamna ca acolo nu exista o conexiune reala, de la inima la inima. Si atata timp cat stiu ca eu sunt atenta sa fiu centratain inima si sa vorbesc cu iubire, sunt impacata. Eu am facut ceea ce e bine, iar el va alege ceea ce vrea, iar acela va fi adevarul. Si adevarul poate va fi dureros, poate voi descoperi ca el chiar e inchis indiferent de cata iubire manifest si ca teama mea era reala, dar macar voi sti adevarul. Si stiu ca adevarul ne elibereaza, intotdeauna. Si cine stie, poate ca adevarul va fi ca odata ce imi simte centrarea in inima si faptul ca nu mai vin spre el din teama, ci din iubire, totul se va schimba. Vreau sa fiu optimista.”

Sa recapitulam mai concis, cele 4 intrebari simple, dar foarte eficiente intotdeauna sunt acestea:

  1. CE OBSERV CA SE PETRECE ACUM CU MINE? CE SIMT?
  2. CE AS PREFERA SA SIMT CA SA IMI FIE BINE?
  3. CE MA OPRESTE INCA?
  4. CE AM NEVOIE SA FAC ACUM CA SA IMI FIE BINE?

Am simtit sa impartasesc cu voi acest exercitiu de constientizare si alchimizare a starii interioare, specific metodei Heart Intelligence (Inteligenta Inimii), pentru ca pe mine ma ajuta intotdeauna si am vazut cat de mult le ajuta si pe femeile minunate cu care lucrez prin sesiunile de Inteligenta Inimii.
Atunci cand stim unde suntem, cand constientizam ceea ce simtim, primim claritate si stim unde vrem sa ajungem, spre bucuria inimii noastre.

Atunci cand ne intrebam ce ne opreste inca sa ajungem unde vrem sa fim, descoperim ce avem nevoie si ce ne putem darui ca sa ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta, ne recapatam puterea si putem sa ajungem oriunde ne-am propus. Putem accesa starile bune, ne conectam la increderea in sine, la glasul inimii, la ghidarea superioara, la toate resursele noastre latente. Cu totii avem nevoie de asta. Numai cand ne simtim in siguranta, adica pe teren ferm, sigur, cand avem o stare de claritate ca de cristal putem sa pornim la drum intregi. Pentru mine asta a fost o revelatie- sa recunosc importanta sigurantei si stabilitatii emotionale, inainte d ea face altceva.
Si cand spun siguranta, nu ma refer la confort. Confortul este cu totul altceva, e un obstacol in calea cresterii pentru ca se hraneste din dependenta si genereaza atasament si posesivitate, cu alte cuvinte creeaza  mai devreme sau mai tarziu suferinta si slabiciune. Dar despre asta vom mai vorbi intr-un episod viitor:).

Astazi ma simt obosita. Ma dor intrebarile pe care mi le-am tot pus, sunt intrebari care cantaresc greu pentru ca sunt izvorate din teama.
Acum insa stiu ce am de facut. Care este primul pas spre a imi urma inima. Este un pas mic, dar care ma va duce departe in mine, pentru ca ma conecteaza la adevar, asa cum este el prezent in viata mea. Si stiu ca adevarul intotdeauna ma elibereaza.

Tu ce faci atunci cand esti trista sau te simti la capatul puterilor? Cum capeti claritate si cum iti recapeti puterea? Crezi ca te va ajuta sa aplici acest Exercitiu simplu de Inteligenta Inimii?

Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrez sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac doar ceea ce ma reprezinta si pun in tot ce fac toata inima mea, pentru ca viata mea este condusa de Bucurie”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!

Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  

Te imbratisez cu caldura si speranta si credinta in Bine, suflet sora.

Alina Dospinescu

Sunt ceea ce sunt.
Am încredere în frumuseţea din mine.
Creez încredere.
În blândeţe, am forţă.
În tăcere, păşesc împreună cu zeii si zeitele.
În pace, mă înţeleg pe mine şi înţeleg lumea.
În conflict, armonizez.
În detaşare, sunt libera.
Prin respect pentru toate lucrurile vii, mă respect pe mine însami.
Prin dăruire, cresc curajul din mine.
Prin compasiune, respect eternitatea din natura tuturor lucrurilor.
Prin dragoste, accept necondiţionat evoluţia celorlalţi.
În libertate, manifest puterea spiritului meu.
În individualitatea mea, îl exprim pe Dumnezeu din sinea mea.
Slujind, ofer ceea ce am devenit.
Sunt ceea ce sunt: Eterna, Nemuritoare, Universala şi Infinita.
Aşa este! Amin!

~Stuart Wilde(adaptare)

Iti doresc din inima ca indiferent cat de departe de “Acasa” te vei simti, de rupta de pacea si lumina interioara, sa ai credinta, sa ai deschiderea sa te rogi ca sa capeti putere si sa fii inspirata sa iti gasesti adevarul si claritatea, care ne reconecteaza intotdeauna la Inima.

Cum ar fi daca…ti-ai urma intotdeauna ♥ INIMA ♥ ?




 Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.
Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.
Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.
Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.
De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.
Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?
Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.
De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 Cum era posibil asa ceva?
Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.
Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.
Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.
De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.
Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.
Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.
Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.
Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.
Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.
Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.
Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:
“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.
Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.
Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.
Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.
Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.
Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.
Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.
Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.
Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?
Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

Inima ta ce iti spune?
Cat timp ai de gand sa o mai ignori?
Pe ai cui viata o traiesti?
Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

Sursa: Femeie Implinita
Autoare: Andreea Dumitru 

Tu simti ca traiesti cu adevarat sau doar ca supravietuiesti?


Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrezs sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac aceste lucruri pentru ca ma reprezinta si de aceea pun in tot ce fac si o scanteie din inima mea”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!


Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  


cu drag,
Alina Dospinescu