La hotarul Iubirii

16704_526604004106175_8334062497488157461_n

Traiesc la hotarul unei lumi mai inalte

Intrevad curcubee de fericire si

campii nesfarsite de flori de suflet

care ma umplu si ma inunda,

cu Fluviul Iubirii atotputernice

Revarsandu-se cu putere

in mine.

De acolo, de la hotarul Iubirii

vin si aduc tot ce e pur si bun.

Imi deschid inima

si reflect frumusetea

pentru bucuria tuturor.

Unii oameni intra in acest joc
si rad
si iubesc
Alti oameni trec grabiti,
ocupati cu problemele lor,

Iar altii…
Ei bine…
altii nici nu ma suporta;
Ranile lor sunt atinse
si ei reactioneaza cu teama,
neincredere
si ironie.
Ca si cum nici nu inteleg ce se intampla
Nu inteleg ca atunci cand Frica intalneste Iubirea
Frica o ia razna si incepe sa strige
si ca ar face orice ca sa nu fie nevoita
sa dispara.
Si uneori, 
Prinsa in acest joc al existentei,
uit sa ma intorc Acasa 
mai mult timp.
Si-atunci ma pacalesc
acele voci
ale lui “Nu esti destul de buna”
si intrebari fara sens
precum “De ce ei nu mai pot vedea curcubeul? De ce nu sunt inteleasa?”
si “Cum sa ii fac sa vada si ei aceasta vasta Lume de Iubire infinita?”
Fluviul de la hotare se tulbura,
iar claritatea vederii mele nu mai este la fel de cuprinzatoare si vie
Pana cand
obosind
imi amintesc!
Imi amintesc ca toate raspunsurile se gasesc
nu afara,
ci stralucind in adancuri,
inauntru,
in mine.
Traiesc la hotarul dintre cele doua Lumi
Una in care se lupta indoiala, durerea si frica
si una in care Unitatea tuturor fiintelor vii
Este tot ce exista
iar Iubirea este tot
ce cu certitudine stiu
si traiesc
pentru Ea.
Imi amintesc din nou,
in zorii constiintei,
dupa noaptea cea neagra a sufletului
ce se redescopera pe sine

ca Frica e doar o iluzie
cea mai mare
si totusi
fara contur real,
O plasmuire
si…
Trec prin ea
Dincolo
In lumea Iubirii.
Glasul adevarului devine din ce in ce mai puternic
in Lumea mea  de curcubee
Si imi zaresc chipul 

In apele curate

a Ceea ce Conteaza cu Adevarat.

Venim din Adevar

si in Adevar ne vom intoarce.

Imi amintesc
Si ma joc
si libera rad!  🙂
~ Alina Dospinescu

Continue reading “La hotarul Iubirii”

Putem fi feminine, intr-o lume masculina. E chiar atragator

In aceasta lume masculinizata fortat, bazata pe minte si competitivitate, ce nu mai incurajeaza naturaletea si face haz cam de tot ceea ce este emotional, complex sau profund, nu este usor sa nu te pierzi pe tine incercand sa fii din ce in ce mai “barbata”.

Multe femei recunosc ca si-ar fi dorit sa fie barbati. Ar fi mai usor. Nu ar mai fi la fel de sensibile, nu ar mai trebui sa duca totul pe umeri aproape singure, s-ar distra poate mai mult si ar fi in general mai libere si mai linistite.

Intr-o lume in care noua, “sexului slab” (ce expresie urata!), ni se cere perfectiunea, prin toate imaginile prelucrate si artificiale ale modelelor feminine promovate astazi, este aproape ceva miraculos sa te iubesti, sa traiesti armonios si cu suflet si sa ramai cu adevarat femeie.

Din pacate noi, femeile, ajungem sa purtam prin viata acest sindrom al perfectionismului, crezand ca este parte din cum suntem noi. Chiar  ne mandrim cu el, desi ne chinuieste si il transmitem mai departe fiicelor noastre.

Ne mandrim ca le stim pe toate, ca ne descurcam in orice situatie, ne “cioplim” din ochi trupul atunci cand ne privim in oglinda, considerand ca orice mica imperfectiune e un stigmat si trebuie  sa o facem sa dispara cu orice pret, tragem de noi toata viata fara a fi vreodata multumite, relaxate, impacate complet cu…noi insene.

Nu e nevoie sa fie totul perfect. Nu e nevoie sa fim prefecte. Putem fi vulnerabile, chiar si intr-o lume masculina. E chiar atragator

Ajungem insa, multe dintre noi sa fim mandre  nu de noi ca fiinte, ci doar (cel mult!) de “realizarile” noastre, ca si cum trebuie sa tot tragem lozul cel mare la bingo ca sa meritam sa traim. Fereasca Dumnezeu sa imbatranim, sa cedam, sa ne apara riduri ( sau vergeturi dupa nastere), sa nu fim in control, sa plangem, sa fim descoperite in vulnerabilitatea noastra sensibila si naturala. Nici nu mai intuim ca tocmai aceaste trasaturi feminine, vulnerabilitatea si deschiderea sunt  cele mai atargatoare pentru polul masculin si ar face loc in viata noastra iubirii, protectiei, comuniunii si fericirii firesti.

Ne indemnam una pe cealalta se fim “puternice”, fara sa ne dam seama ca ne pierdem treptat pe noi devenind “un pumn de otel intr-o manusa de catifea”, adica inflexibile, autoritare, deconectate de la emotiile si ritmurile noastre interne, traind predominant in cap, uitand de trup (cu exceptia machiajului si hainelor cu care incercam sa il acoperim) si chiar si de inima (fiindca “e prea sensibila si nu ne aduce decat necazuri”).

Deviza noastra una pentru alta este “fii barbata, Zoe” si nu “Fii femeie, este in regula sa fii tu, esti in siguranta si meriti, da, MERITI! sa fi iubita, orice ar fi”.

Dealtfel noi,  femeile moderne, nu mai vrem afectiune decat de la barbati. Ei sunt tinta pe care ne-am pus ochii si trofeul pe care il declaram oricum adesea mai apoi, prin nemultumirea noastra aproape continua, a fi “nedemn “. Nu ne mai dam seama ca daca noi insene nu ne iubim este greu sa ne faca cineva vreodata pe plac, uitam ca daca noi in forul nostru interior nu ne consideram vreodata multumite de sine si suficient de bune vom fi mereu exasperate ca ceea ce primim nu e suficiet de bun. Am uitat sa ne bucuram de viata, am uitat puterea prieteniei, a conexiunii sufletesti, a comunitatii. Nu mai stim, am uitat cu timpul, ca femeile se refac si se regenereaza fiind impreuna cu alte femei facand lucruri feminine, magice, ca acolo energia noastra se reface si ca doar regenerate si reconectate la feminitate putem avea o sansa reala, o sansa minunata la fericire alaturi de barbat.

Cerem cu disperare ceea ce nu mai putem primi de la barbati; si nu mai putem primi pentru ca suntem deja inchise, golite, ranite fiindca trecand prin viata am uitat sa ne intoarcem periodic la Izvorul Femeilor, la energia feminina care ne vindeca, ne goleste de ce e rau, ne primeneste, ne incarca cu ceea ce e bun si ne reconecteaza la suflet. Am uitat sa fin blande si atente la femeia din noi si la femei si feminitate in general. De altfel, foarte, foarte rar mai avem prietene de suflet.

Femeile moderene isi seaca puterea intrinseca incercand sa fie barbati, caci nu mai stiu ca in ele si in conexiunea sufleteasca cu surorile lor femei exista o sursa infinita si inefabila de energie, care poate crea miracole.

Daca ai avea puterea de a fi invizibila si de a citi atunci cand te apropii de un grup de femei aurele energetice si gandurile lor, ai vedea ca de multe ori acolo unde femeile se aduna, (desi zambesc si sunt politicoase, ori chiar mieroase), in aer pluteste foarte multa frica. Chiar si atunci cand femeile par ca se distreaza si sunt relaxate, energia lor este adesea contractata, mai ales in prezenta altor femei. Ne este teama ca vom fi criticate, barfite chiar, masurate la milimetru. Si adesea se peterece asa. Femeile au invatatsa fie competitive, sa se afirme si sa se lupte cu viata si cu toate femeile din jur. Iar cea care pierde, traind asa, este tocmai femeia. Este foarte obositor. Si femeile nici macar nu isi mai dau seama nu are nimeni ceva de castigat. Doar foarte, foarte mult de pierdut.

Stiu, femeile au uitat cine sunt si de ce sunt aici. Au uitat misiunea lor, puterea adevarata a fiintei lor, puterea magica a iubirii din ele. Mamele lor nu le-au invatat, deoarece si mamele lor au uitat despre asta, despre darul femeilor si ca o consecinta, binecuvantarea de a fi femeie este arareori simtita de femei.

  • Daca esti o femeie altfel,
  • daca pentru tine feminitatea este importanta,
  • daca ceea ce vei transmite fiicei tale conteaza pentru tine,
  • daca o relatie fumoasa cu barbatul iubit conteaza,
  • daca intuiesti ca se ascunde cu mult mai mult in spatele imaginilor deformate despre feminitate popularizate cu inconstienta,
  • daca vrei sa te reconectezi la Izvorul Femeilor
AM CREAT PENTRU TINE UN SPATIU SACRU AL SUFLETULUI FEMININ. TE INVIT CU DRAG LA GRUPUL DE FEMINITATE REALIZAT ONLINE, IN FIECARE VINERI, DE LA ORA 19.30.

Pentru detalii si inscriere contacteaza-ma folosind formularul de mai jos.

Te imbratisez draga Femeie,

ALINA DOSPINESCU

Psiholog, trainer si life coach

Fondatoarea proiectului ARTA FEMINITATII

Bine ai venit, draga Femeie!

Te-am zărit pe stradă.
Sufletul meu te-a recunoscut si a tresarit.
Erai chiar TU.
Nefardată, strălucind din interior.
Ochii tăi, blânzi şi aprigi în acelaşi timp, povesteau infinit de adânc.
Părul îţi flutura liber în vânt.
Te oprisei o clipă din traficul existenţei să îţi tragi sufletul. Iar sufletul tău feminin strălucea.
Aş fi vrut să vorbim, dar lumina ta oprise , plină de admiraţie, în loc.
Atunci mi-a venit ideea să te invit Aici, la  Arta Feminităţii.
Aş vrea să te înconjori de magice oglinzi ca să vezi : Eşti atât de frumoasă !
De aceea am creat Grupurile de Feminitate – un spatiu magic in care sa te redefinesti, restructurezi si regasesti, reflectata in oglinda Sufletului Feminin.

Avem atat de multe de descoperit impreuna!

BINE AI VENIT AICI, FEMEIE minunată cu iubire şi lumină în ochi !

Păşeşte încet pe coridoarele tainice ale acestui spaţiu luminat de radiaţia Sufletului tău…