Vinerea Patimilor

Săptămâna începe cu Duminica Floriilor, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim şi se încheie cu Duminica Paştelui, ziua Învierii Sale. Ziua de miercuri este ziua în care Iuda l-a trădat, iar cea de vineri ziua în care a fost răstignit. De aceea aceste două zile au devenit zile de post de-a lungul întregului an. Joia este ziua spălării picioarelor apostolilor de către Iisus, a Cinei de Taină, a rugăciunii din grădina Ghetsimani şi a arestării lui Iisus de către cei ce voiau să-l ucidă.

În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în această zi, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte să se ţină post negru.

„Aceasta va constitui o judecată extrem de supărătoare pentru aceşti oameni răi şi îndărătnici, iar pentru ai Mei va reprezenta apogeul iubirii Mele, în timp ce învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toţi cei care Mă urmează.” – Marea Evanghelie a lui Ioan

******************************************
Ma gandesc..ca noi, oamenii, avem tendinta sa ne gandim doar la momentul Invierii..si sa uitam ca a existat acea Vinere a Patimilor..
Adica, nu a fost asa, l-au prins, l-au crucificat 1, 2, 3, gata! si a Inviat..suna frumos..dar ma gandesc..ca trebuie sa fi fost foarte, foarte greu acolo, pe cruce, cu trupul sfasiat, in batjocura multimii..Trebuie ca Iisus a suferit cumplit daca a ajuns chiar sa spuna , El, care e simbolul Credintei: Dumnezeule, de ce m-ai parasit? Si totusi , a gasit in inima lui iubirea de a se ruga: Doamne, iarta-i, caci nu stiu ce fac!

Dar.. sa nu trecem prea repede peste Vinerea Patimilor. Crucificat..inseamna..ca l-au batut in cuie, la propriu..pe crucea mare de lemn, cu ciocanul..in oase si carne..au infipt cuie si au pus coroana de spini..pe fruntea insangerata de batai..l-au tarat prin noroi, cu crucea grea in spate,cu coastele sfasiate de suliti..
Nu, nu sunt fiica de preot, nici profesoara de religie, nici macar prea bisericoasa nu sunt..dar..astazi m-a izbit gandul..Au facut-o. Scrie in Biblie..dar noi uitam adesea asta..in bucuria pregatirilor, in mireasma de cozonaci si zambetul minunatelor culori de pe ouale frumos pictate..uitam ca bucuria se naste din daruire completa.
Noua, oamenilor, nu ne place sa ne gandim la durere..desi o traim si noi uneori..sau poate ca tocmai de aceea.

Ma gandesc..cata tarie si puritate ar avea sufletul meu, incat as avea curajul sa duc pana la capat ceea ce cred, credinta mea in Bine, din Iubire, dincolo de orice circumstante potrivnice exterioare? Cum ar fi sa nu mai am niciodata tendinta de a imi inchide inima atunci cand cineva nu raspunde iubirii mele si imi pare ca o batjocura nepasarea fata de inima mea?

Sa merg pana la capat in iubire, sa trec Vinerea patimilor sufletesti daruindu-ma pana la capat, fiind iubire pana la capat !…

Si orice Vinere a Patimilor, orice suferinta pentru Bine, pentru Iubire, orice refuz de a ceda ispitei egoismului si orice daruire dincolo de limitele logicii umane..e probabil urmata de un miracol..o Inviere..a propriei inimi.:)

Exista cel putin un exemplu ca se poate…exemplul lui Isus.
****************************************************
Anima