Feminitatea, ca termen generic, cuprinde mai multe aspecte distincte. O femeie desavarsita este aceea care manifesta toate aceste aspecte in mod deplin
Nemanifestarea lor va determina diverse suferinte, intai in plan emotional, ulterior in plan energetic-functional, in final concret, in planul fizic, la nivel organic. Fiecare dintre aceste aspecte are o zona a corpului predilecta la nivelul careia se proiecteaza :
- Feminitatea manifestata in aspectul de maternitate, iubire ocrotitoare, hranitoare, daruire are ca proiectie sanii – nemanifestarea acestor trairi (sau manifestarea lor indarjita, posesiva) poate genera initial frustrare, ulterior senzatii diverse la nivelul sanilor si in final mastoza fibro-chistica ;
- Feminitatea in aspectul ei de matrice creatoare, originara, forta de sustinere se manifesta mai ales la nivelul uterului – reprimarea ei poate duce in cele din urma, trecand prin etape similare, la aparitia fibromului uterin;
- Feminitatea in aspectul de interactiune bipolara, erotica mai ales, dar si la nivel socio-familial se reflecta preponderent in zona ovarelor – nemanifestarea ei poate genera intr-un final chistele ovariene.
Desigur, am expus doar o schema generala, simplificatoare, avand un rol orientativ si nu cu valoare de adevar absoluta. Patologia mentionata reprezinta efectul reprimarii unor trairi, de cele mai multe ori ca rezultat al atasamentului, obisnuintei, inertiei, chiar comoditatii si complacerii, de dragul respectarii unor conveniente, norme sociale, morale, etc (ex.” nu ma despart pentru ca sunt copiii, pentru ca e casa, pentru ca nu se cuvine, pentru ca la varsta asta oricum nu se mai indragosteste nimeni de mine, ce o sa zica lumea?”, “nu mai fac dragoste pentru ca iubitul/sotul nu ma merita”, “barbatii sunt toti la fel si nu ii poti schimba”, etc).
Aceasta este cel mai adesea atitudinea finala datorata unui solid si adanc inradacinat sistem de educare, impunere sau chiar constrangere la nivel familial-social —— ne amintim toate obisnuitele sfaturi traditionale, cu justificari de tipul “uite ca eu am suportat fiindca erati voi si nu am murit”, “ratiunea trebuie sa primeze”, ‘sa invatam sa ne infranam pornirile”, etc.
Multe femei isi refuleaza neimplinirea afectiva, privandu-se emotional si orientandu-se exclusiv asupra grijii fata de copii, casa, gospodarie, cariera si diverse alte treburi. Sub imperiul convenientelor sociale si al normelor general acceptate si impuse, ele ajung chiar sa isi nege dorinta de intimitate, de tandrete si atentie din partea barbatului iubit (“sunt femeie serioasa”, “am depasit de mult treburile astea”). Acestea sunt impinse in subconstient, consecinta fiind instrainarea de ele insele.
Natura esentiala, profunda a femeii nu cere si nu se poate adapta de fapt, la modul profund, unei masculinizari a etosului feminin: inima femeii nu se poate multumi sa fie doar director, nici presedinte, nici sa se ia la intrecere cu barbatii in tot felul de preocupari tipic masculine, nici sa se inchida si sa se inchisteze intr-o autosuficienta fortata, ascetica sau dispretuitoare la adresa barbatilor (si de multe ori asupra feminitatii insasi de fapt). Inima femeii cere sa fie iubita, cere protectie si mangaiere. Acestea sunt de fapt lucrurile care lipsesc azi din ce in ce mai mult din viata femeilor. Ca un substitut, femeile au inceput sa isi gaseasca fel de fel de alte preocupari spre care se orienteaza excesiv (de la gospodarie , obsesia curateniei, cresterea copiilor fara un cadru familial armonios si echilibrat — la carierism exclusivist, feminism incrancenat, viata dezordonata sau ascetism), reprimandu-si nevoile reale launtrice, incetand sa mai fie ELE INSELE.
Pentru orice femeie este esential sa isi recapete identitatea de sine, sa se regaseasca libera si lipsita de inhibitii, sa se integreze in jocul polaritatii barbat-femeie, masculin-feminin, sa isi exprime sufletul iubind si descoperindu-si frumusetea launtrica si exterioara,sa se manifeste in felul ei propriu si nu in conformitate cu vreun tipar sau altul deprins mimetic.
— adaptare dupa volumul ” Plante de leac pentru tamaduirea sufletului”, autori dr. Dragos Dorin, biochim. M.Bratu, dr. Adrian Cicortas
